Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești a fost deschis publicului în mai 1967, în prezent, fiind găzduit în Casa Aramă din incinta Curții Domnești. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde, odinioară, se afla o casă egumenească, construită pentru Dionisie Lupu, egumen la Mănăstirea Dealu, casă la care au lucrat călugării de la această mănăstire în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult. Dovezi referitoare la istoria acestei clădiri, sunt două documente, unul din anul 1802, din care aflăm că, domnitorul Constantin Ipsilanti hărăzea Mănăstirii Dealu, drept metoh, biserica Sf. Vineri, teren în Curtea Domnească și grădinile domnești, celălalt document evidențiind faptul că, în anul 1803, deja, la Curtea Domnească de la Târgoviște se construise o pereche de case mari, cu camere sus, odăi jos, cuhnie și grajduri.
Mai târziu, în cursul secolul al XX-lea, această casă a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, dar și sediu al comandamentului german, în timpul Primului Război Mondial. Din păcate, a fost distrusă în întregime în urma unui cutremur, din ea păstrându-se în prezent, doar două ziduri de interior.
În proiectul de conservare și restaurare a unor obiective din Curtea Domnească derulat între anii 2008-2010, a fost inclusă și reconstituirea acestei case, care, respectă planul și aspectul inițial al clădirii, redat de o fotografie, realizată în anul 1867, de către fotograful Carol Popp de Szathmari.
La parterul acestei clădiri, la începutul anului 2011, a fost amenajată Expoziția permanentă a Muzeului Tiparului și a Cărții Vechi Românești, ce ilustrează activitatea tipografică de la Târgoviște dintru începuturi (secolul al XVI-lea), dar și din Moldova și Transilvania, unde centre tipografice au apărut mai târziu și culminează cu editarea primelor publicații cu apariție regulată (secolul al XIX-lea), când evoluția cărții vechi românești este încheiată.
CUM SE TIPĂREA O CARTE ÎN SEC. AL XVI-LEA?
În lădița de lemn cu căsuțe despărțitoare, dispuse pe rânduri paralele erau așezate literele. Lucrătorul care culegea literele și le așeza în ordinea dictată de textul care urma să fie tipărit se numea zețar. El culegea literele din căsuțe cu mâna dreaptă, în timp ce în mana stângă ținea culegarul, o formă metalică prevăzută cu un mecanism care potrivea spațiul după mărimea pe care trebuia să o aibă rândul tipărit. Zețarul culegea literă după literă până când completa un rând, apoi culegea al doilea și al treilea rând, atât cât îi permitea spațiu liber al culegarului. După aceea, trecea rândurile culese pe o tavă, pe care rând pe rând se aduna zațul unei pagini. Lega strâns rândurile pe margine cu o sfoară tare și avea deja o formă gata pentru a fi transportată la presă.
Presa sau teascul tipografiei ocupa o altă parte a încăperii. De obicei, corpul presei este construit din lemn tare de stejar, pe grinda superioară fiind fixat mecanismul de presare. Cu ajutorul mânerului se acționa un ax vertical cu șanțuri tăiate în spirală, care se termina cu o suprafață plană, numită platin sau tighel. Forma pregătită de zețar era pusă într-un cărucior, sub platin. După ce se ungeau capetele literelor cu cerneală se acoperea forma cu o coală de hârtie, după care se mișca mânerul până ce tighelul presa puternic hârtia pe formă pentru a se imprima, Apoi tighelul se ridica, se scotea hârtia imprimată și operația reîncepea cu o nouă coală.
PERSONALUL UNEI TIPOGRAFII:
-meșterul tipograf-tocmea sau plătea ucenicii, coordona activitatea, făcea prima corectură a textului tipărit, asigura literele mobile și uneori, realiza xilogravurile
-zețarul- culegea literele textului, le așeza în rânduri pe un dispozitiv numit galion și apoi le așeza în presă
-pilicarul- ungea formele literelor cu cerneală cu ajutorul unor tampoane.
Mai multe detalii în cotidianul Observ NEWS
Urmărește observnews.ro și pe Google News
